Drepturile minorităților sexuale
Ghid pentru promovarea drepturilor persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi transgen) ca drepturi ale omului
Introducere
În tratatele referitoare la drepturile omului, orientarea sexuală nu este menţionată în mod expres. Totuşi, organismele judiciare semnatare ale Convenţiei Internaţionale a Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului au hotărât că discriminarea bazată pe orientarea sexuală contravine tratatelor respective.
Legislaţia şi politicile UE au în vedere, de asemenea, promovarea egalităţii şi prevenirea discriminării pe criterii care ţin de orientarea sexuală. Pentru atingerea acest obiectiv, UE ia o serie de măsuri, ca parte a Politicii sale Externe şi de Securitate Comune.
Guvernele au obligaţia de a promova egalitatea în drepturi. Discriminarea sexuală este frecventă mai ales în ţările unde legile nu prevăd pedepse împotriva abuzurilor de acest fel. O soluţie ar fi crearea unei coaliţii între autorităţile locale şi organizaţiile neguvernamentale şi elaborarea unui plan de acţiune adaptat fiecărei ţări. Autorităţile trebuie să coordoneze activităţi la nivel regional cu alte state care au viziuni similare. Trebuie avute în vedere detaliile specifice în ceea ce priveşte legislaţia penală, libertatea de asociere, libertatea de exprimare şi viaţa privată.
Activiştii LGBT sunt deseori ţinte ale persecuţiei, iar cei care ajută la promovarea sau apărarea drepturilor LGBT (activişti, politicieni, jurişti, sindicalişti etc.) devin uneori ţinte ale persecuţiei, fiind ei înşişi acuzaţi că ar aparţine unor minorităţi sexuale. Aceste discriminări sunt mai pregnante atunci când problemele se referă la libertatea de exprimare şi asociere sau când guvernele interzic discuţiile despre homosexualitate în public sau în mass media, precum şi paradele gay şi alte manifestaţii organizate de comunitatea LGBT.
